slăbíe¹, slăbíi, s.f. (înv.) 1. (pop.) slăbiciune, debilitate fizică. 2. (reg.) anemie. 3. lipsit de tărie morală, de energie și de fermitate în acțiuni. 4. deprindere rea, cusur, defect, meteahnă, nărav, patimă, viciu. 5. (reg.) lipsă (de avere), nevoie, neavere, sărăcie. Vezi definitia »

ECOLALÍE s. f. repetare automată a cuvintelor interlocutorului, asociate uneori cu reproducerea intonației, în schizofrenie. (< fr. écholalie) Vezi definitia »

RAPSODÍE s. f. 1. (în Grecia antică) episod din poemele homerice, recitat și cântat în public de rapsozi. 2. scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ◊ lucrare din fragmente luate din diferite scrieri. 3. piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, pe teme folclorice. (< fr. rapsodie) Vezi definitia »

DISOREXÍE s. f. perturbare a poftei de mâncare; inapetență. (< fr. dysorexie) Vezi definitia »

GINECOMASTÍE s. f. dezvoltare exagerată a mamelelor la bărbați. (< fr. gynécomastie) Vezi definitia »