COJOCĂRÉSC, -EÁSCĂ, cojocărești, adj. Care aparține cojocarului sau cojocăriei, privitor la cojocar sau la cojocărie. – Cojocar + suf. -esc. Vezi definitia »

PLISC, pliscuri, s. n. 1. Partea anterioară, lunguiață și cornoasă, a gurii păsărilor; cioc, clonț. ♦ Fig. (Peior.) Gură (la om). 2. P. anal. Capătul ascuțit sau lunguieț, în formă de cioc, al unui obiect; vârf. 3. Compus: pliscul-cocorului (sau -cucoarei) = mică plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori roșii sau albe și cu fructul ascuțit ca un cioc de barză (Erodium cicutarium). – Et. nec. Vezi definitia »

HISPANO-MÓRESC, -Ă adj. hispano-arab. (< fr. hispano-moresque) Vezi definitia »

CĂMĂTĂRÉSC, -EÁSCĂ, cămătărești, adj. Care este propriu cămătarului, care se referă la camătă sau la cămătar; de camătă. ◊ Capital cămătăresc = capital bănesc folosit pentru a obține camătă. – Cămătar + suf. -esc. Vezi definitia »

SOLDĂȚÉSC, -EÁSCĂ, soldățești, adj. Care aparține soldaților, privitor la soldați, de soldat; ostășesc; p. gener. militar. – Soldat + suf. -esc. Vezi definitia »