belí (-ésc, belít), vb. – 1. A jupui, a scoate pielea. – 2. A curăța coaja. – 3. A descoperi (acele părți ale trupului care sînt în mod normal acoperite sau protejate de o membrană, de piele sau de un organ). – 4. A prăda, a jefui. – Mr. bilescu, megl. bilés. Lat. vēllĕre „a smulge”, cu schimbare de conjug., datorită formei incoative a vb.; cf. cat. esbellegar „a sfîșia”, din lat. *exvēllĭcāre. În mod tradițional s-a păstrat der. din sl. belŭ „alb”, bĕliti, „a albi”, cu toate că acestă ultimă formă a dat alt rezultat rom. (cf. bili), și că este imposibil de apropiat din punct de vedere semantic cele două noțiuni de „alb” și „a jupui”. Cf. Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac; DAR; Candrea. Scriban se gîndea, curios, la o posibilă der. de la piele. Der. belitură, s. f. (jupuire, jupuitură); belitor, adj. (care jupuiește); beligă, s. f., rar (coajă). Din rom. provine bg. bĕlĭam „a jupui”. Vezi definitia »

ORTOAMFIBÓLI s. m. pl. amfiboli care cristalizează în sistemul rombic. (< orto- + amfiboli) Vezi definitia »

bali, balesc, v. t. (intl.) a fura Vezi definitia »

bengáli (-ga-li) / bengalí² (pasăre) (rar) s. m., pl. bengáli / bengalí Vezi definitia »

ACANTOCEFÁLI s.m.pl. (Zool.) Clasă de viermi paraziți, nematelminți, prevăzuți cu un fel de trompă retractilă înarmată cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă. [Sg. acantocefal. / < fr. acanthocéphales, cf. gr. akantha – spin, kephale – cap]. Vezi definitia »