Definita cuvantului doină
DÓINĂ, doine, s. f. Poezie lirică specifică folclorului românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., fiind însoțită, de obicei, de o melodie adecvată; specie muzicală a creației folclorice românești, având caracteristicile de mai sus. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu doină
SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia]. Vezi definitia »
CÉRGĂ, cergi, s. f. 1. Pătură (de lână) care servește la învelit sau care se așterne pe pat; țol, velință, scoarță. 2. Adăpost din ramuri și cetină în care lucrează șindrilarul. – Din bg., scr. cerga. Cf. magh. cserge. Vezi definitia »
AZÍDĂ s. f. combinație organică instabilă care se descompune prin încălzire, uneori producând explozie. (< fr. azide) Vezi definitia »
PERIURETERÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesuturilor periureterale. [Cf. fr. périurétérite]. Vezi definitia »
OLANDÍNĂ s. f. Țesătură de bumbac în amestec cu celofibră, care imită olanda, folosită la confecționarea lenjeriei de pat, de corp etc. – Olandă + suf. -ină. Vezi definitia »