Definita cuvantului evicțiune
EVICȚIÚNE, evicțiuni, s. f. (Jur.) Pierdere a posesiunii unui bun (imobil) ca urmare a exercitării de către o altă persoană a dreptului său asupra aceluiași bun. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. éviction, lat. evictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu evicțiune
ANULAȚIÚNE s.f. v. anulație. Vezi definitia »
SESIÚNE s. f. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau a unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute. ♦ ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio) Vezi definitia »
BRETAGNE [bretáñ] 1. Pen. în NV Franței, cuprinsă între Oc. Atlantic și M. Mînecii; c. 24 mii km2. Țărm jos fragmentat de golfuri de tip rias. Relief hercinic (Masivul Armorican). Climă umedă oceanică. Străbătută de canalul Brest. Pr. porturi: Brest și Nantes. 2. Prov. istorică în pen. cu același nume. Oraș pr.: Rennes. Grîu, creșterea bovinelor. Pescuit. Turism. Vezi definitia »
COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio) Vezi definitia »
ADJUDECAȚIÚNE s.f. v. adjudecație. Vezi definitia »