PERGAMÍN s.n. Hârtie groasă și lucioasă, folosită în special la ambalarea produselor alimentare. [< germ. Pergamin]. Vezi definitia »

INTESTÍN¹ s. n. parte a aparatului digestiv, în formă de tub, între pilor și anus. (< fr. intestin, lat. intestinum) Vezi definitia »

fin (fíni), s. m. – Băiat considerat în raport cu nașii săi (de botez sau de cununie). – Mr. h’il’in. Lat. *fῑlῑānus (Pușcariu 611; Philippide, II, 642; Densusianu, GS, II, 314; REW 3296; DAR), format pe baza lui fῑlius ca *patranus (› fr. parrain) pe baza lui pater, cf. alb. fijan, it. figliano „copil alăptat de doică”. Este cuvînt curent (ALR, II, 218). Cf. și lat. *filēnus › prov. felen „nepot, ginere”. Nu au valoare vechile der. propuse de Lexiconul de la Buda, p. 28 (din lat. affinis) și Cihac, II, 717 (din alb.). Der. fină, s. f. (fată considerată în raport cu nașii ei); finie, s. f. (înrudire spirituală). Din rom. provin rut. fijin, fijna, fylyna (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 407). Vezi definitia »

ENDOCRÍN, -Ă adj. (Despre glande) Care își varsă secrețiile cu hormoni direct în sânge; cu secreție internă; (și s.m.f.) (suferind) datorită unor tulburări ale glandelor cu secreție internă. [< fr. endocrine, cf. gr. endon – înauntru, krinein – a secreta]. Vezi definitia »

TELEMAGAZÍN, telemagazine, s. n. Emisiune de televiziune concepută după modelul magazinului (2). – Tele- + magazin. Vezi definitia »