Definita cuvantului fonațiune
FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fonațiune
EXTORSIÚNE, extorsiuni, s. f. (Rar) Extorcare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. extorsion, lat. extorsio, -onis. Vezi definitia »
LAZARÓNE s.m. (Liv.) 1. Cerșetor din Italia meridională (mai ales napolitan). 2. Om de nimic; pungaș. [Pron. la-ța-. / < it. lazzarone]. Vezi definitia »
= sanctiune procedurala ce determina stingerea procesului in faza in care se gaseste, datorita ramanerii lui in nelucrare, din vina partii, un anumit termen prevazut de lege Vezi definitia »
COLATITÚDINE s.f. (Astr.) Complementul latitudinii unui punct de pe sfera terestră sau cerească. [Cf. fr. collatitude]. Vezi definitia »
SUPURAȚIÚNE s.f. v. supurație. Vezi definitia »