ACVILÓN s. n. (Rar) Vânt de miazănoapte; crivăț. – Fr. aquilon (lat. lit. aquilo, -onis). Vezi definitia »

BRETÓN¹ s. n. păr lăsat pe frunte și tăiat drept. (< fr. /à la/ breton) Vezi definitia »

SLAVÓN, -Ă adj. Care se referă la cultura slavă, care aparține slavilor. ◊ Limba slavonă (și s.f.) = limba slavă bisericească și literatura care s-a dezvoltat în Rusia, Serbia și Bulgaria din vechea slavă bisericească; alfabet slavon = alfabet chirilic. [< fr. slavon]. Vezi definitia »

BARÓN, baroni, s. m. (În prima fază a orânduirii feudale din apusul și centrul Europei) Mare senior; (mai târziu) titlu de noblețe intermediar între titlul de cavaler și acela de viconte; persoană care are acest titlu. – Din fr. baron. Vezi definitia »

TROMBLÓN, trombloane, s. n. Pușcă foarte scurtă a cărei țeavă avea gura răsfrântă ca la trompetă. – Din fr. tromblon. Vezi definitia »