TĂICÚȚĂ s. m. Tăiculiță. [Var.: tăicúț s. m.] – Taică + suf. -uță. Vezi definitia »

POLÁBĂ adj. (În sintagma) Limbă polabă (și substantivat, f.) = limbă slavă din grupul limbilor slave de apus, care s-a vorbit până în sec. XVIII pe un teritoriu situat pe cursul inferior al Elbei. – Din fr. polabe. Vezi definitia »

EPIBIÓZĂ s. f. viață sedentară a organismelor epibionte. (< fr. épibiose) Vezi definitia »

RENÍNĂ s. f. enzimă cu efect hipertensiv și vasoconstrictor, secretată de rinichi. (< fr. rénine) Vezi definitia »

DICARIOFÁZĂ s. f. conjugare a perechilor de nuclee haploide, fără fuzionare, la reproducerea unor ascomicete. (< fr. dicaryophase) Vezi definitia »