CARBOXIHEMOGLOBÍNĂ s.f. Compus oarecum stabil care se formează în sânge din oxidul de carbon și din hemoglobină, aceasta devenind inutilizabilă pentru transportul oxigenului. [< fr. carboxyhémoglobine]. Vezi definitia »

pártă, pérți, și părți, s.f. (reg.) 1. panglică împodobită cu monede de aur sau de argint sau cu mărgele (legată în păr, pe frunte sau la pălărie); salbă de bani sau de mărgele. 2. cingătoare cu mărgele; betelie. 3. fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături sau pături. Vezi definitia »

potícnă, potícne, s.f. (înv.) obstacol, piedică; dispută, scandal. Vezi definitia »

PERSEVERÉNȚĂ s.f. Stăruință; neclintire; tenacitate; perseverare. [Var. perseveranță, perseverință s.f. / cf. fr. persévérance, lat. perseverantia]. Vezi definitia »

CRÚSTĂ, cruste, s. f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. ◊ Spec. Strat anatomic protector format la suprafața unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 2. Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc. 3. Strat solid de săruri depuse pe pereții unui vas sau ai unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținând săruri dizolvate. 4. Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta. Vezi definitia »