DISFÚNCȚIE s. f. 1. (med.) tulburare a funcției unui organ, aparat sau sistem. 2. (tehn.) reducere a adaptării sau integrării unui subsistem la sistemul din care face parte. 3. (fil.) acțiune a cărei consecință este reducerea integrării sau adaptării unei unități date la contextul social respectiv. (< germ. Dysfunktion) Vezi definitia »

STEREORESTITÚȚIE s.f. Restituția unei porțiuni din scoarța terestră, înregistrată pe fotograme conjugate. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréorestitution]. Vezi definitia »

DISOVARÍE s.f. Tulburare funcțională a ovarului. [Gen. -iei. / < fr. dysovarie]. Vezi definitia »

BIJUTERÍE, bijuterii, s. f. Obiect de podoabă făcut din metal nobil (și pietre prețioase); giuvaer. – Fr. bijouterie. Vezi definitia »

LEVIGÁȚIE s. f. levigare. (< fr. lévigation) Vezi definitia »