buibui adj. invar. smintit, zăpăcit. Vezi definitia »

ștrăifuí, ștrăifuiésc, vb. IV (reg.) 1. (în forma: ștrefui; despre drumuri forestiere) a acoperi cu traverse de lemn pentru a înlesni târârea buștenilor. 2. (despre bușteni) a târî cu ajutorul animalelor de tracțiune. 3. (refl.; despre cai) a se lovi în mers cu un picior de altul. 4. (refl.; în forma: ștrofui; despre cai) a bate din picioare. Vezi definitia »

ÎNGHESUÍ, înghésui, vb. IV. ~ (din ghes; Drăganu îl derivă din magh. gyeszül = a împinge) Vezi definitia »

CIURUͲ, pers. 3 ciúruie, vb. IV. Intranz. (Despre apă sau alte lichide) A curge șiroind și producând un zgomot caracteristic. – Formație onomatopeică. Vezi definitia »

brấnza-iépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzei-iépurelui Vezi definitia »