ZĂVELCÚȚĂ, zăvelcuțe, s. f. Diminutiv al lui zăvelcă. – Zăvelcă + suf. -uță. Vezi definitia »

MẤNECĂ, mâneci, s. f. 1. Parte a îmbrăcămintei care acoperă brațul (în întregime sau în parte). ◊ Expr. A trage (pe cineva) de mânecă = a) a insista, a stărui (pe lângă cineva) pentru a obține ceva; b) a atrage atenția (cuiva) că minte sau exagerează. A (nu) se lăsa tras de mânecă = a (nu) se lăsa prea mult rugat. A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli. A scoate din mânecă = a inventa la repezeală o explicație, o soluție etc. 2. (Tehn.) Nume dat unor dispozitive în formă de mânecă (1). 3. (Înv.) Flanc, aripă a unei armate. [Var.: (reg.) mấnică s. f.] – Lat. manica. Vezi definitia »

TÚRĂ¹ s. f. 1. rând, serviciu succesiv, alternativ; schimb. 2. tur (1). (< fr. tour) Vezi definitia »

JAMBIÉRĂ s. f. învelitoare din pânză sau piele care acoperă gamba piciorului (la sport). ◊ parte a unei armuri care proteja gamba. (< fr. jambière) Vezi definitia »

v'ârstă² / vr'âstă (dungă, buchet) (reg.) s. f., g.-d. art. v'ârstei / vr'âstei; pl. v'ârste / vr'âste Vezi definitia »