plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic). Vezi definitia »

ECOLÓGIC, -Ă, ecologici, -ce, adj. Care aparține ecologiei, privitor la ecologie. – Din fr. écologique. Vezi definitia »

ANTEBÉLIC, -Ă, antebelici, -e, adj. Dinaintea unui război. – Din ante- + lat. lit. bellicus. Vezi definitia »

COPROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la coprologie sau la fecale. [< fr. coprologique]. Vezi definitia »

AMIELÍNIC, -Ă, amielinici, -ce, adj. Care este lipsit de mielină [Pr.: -mi-e-] – Cf. fr. amyéline. Vezi definitia »