pristăvíe, pristăvíi, s.f. (înv.) funcția de pristav. Vezi definitia »

SUFÚZIE s.f. v. sufuziune. Vezi definitia »

POLIFONÍE s.f. 1. (op. omofonie) Arta suprapunerii armonice a mai multor voci, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. ♦ Muzică vocală contrapunctică. 2. Știință muzicală care studiază suprapunerea coordonată a mai multor linii melodice independente, care se află în relații armonice. [Gen. -iei. / < fr. polyphonie, cf. gr. polys – numeros, phone – sunet]. Vezi definitia »

ADENOTRIPSÍE s.f. (Med.) Metodă terapeutică constând din apăsarea cu degetul a vegetațiilor adenoide pentru îndepărtarea secrețiilor purulente. [Gen. -iei. / < fr. adénotripsie, cf. gr. aden – glandă, tribein – a strivi]. Vezi definitia »

AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation. Vezi definitia »