HEMIOPÍE, hemiopii, s. f. (Med.) Afecțiune a vederii datorită căreia bolnavul percepe numai o parte a obiectelor pe care le privește. [Pr.: -mi-o-] – Din fr. hémiopie. Vezi definitia »

PRONÚNȚIE s.f. Pronunțare; rostire. [Gen. -iei. / după fr. prononciation]. Vezi definitia »

NIVÁȚIE s.f. (Geol.) Acțiunea de modelare exercitată de către zăpada acumulată iarna în depresiuni în zona înaltă a munților. [Gen. -iei. / < fr. nivation, cf. lat. nix – zăpadă]. Vezi definitia »

ELITROTOMÍE, elitrotomii, s. f. (Med.) Incizie a peretelui vaginal. – Din fr. élytrotomie. Vezi definitia »

langavíe s.f. (înv.) ornament arhitectonic cu flori și fructe. Vezi definitia »