Definita cuvantului gropniță
GRÓPNIȚĂ, gropnițe, s. f. 1. Încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor. 2. Cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică. – Din bg. grobnica (influențat de groapă).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu gropniță
meșínă (-ni), s. f. – Piele tăbăcită. – Mr. mișine, megl. mișin. Tc. meșin, din per. mῑš „oaie” (Șeineanu, II, 258; Lobel 63; Lokotsch 1469a), cf. ngr. μεσίνι, bg. mešin, rus. mešina. Vezi definitia »
GREBLĂTÚRĂ, greblături, s. f. (Rar) Ceea ce s-a adunat cu grebla. – Din grebla + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »
vasăzică (prin urmare, deci) conjct., adv. Vezi definitia »
morcoáșă (-e), s. f. – Bucea, obadă la roata carului. Mag. marokvas (Cihac, II, 517; Gáldi, Dict., 144), în parte prin intermediul sb. morokvasa (Tiktin; Candrea). În Trans., Banat și Olt. – Der. morcoși, vb. (a pune obezi la roată). Vezi definitia »
ANTROPOTÉHNICĂ s.f. Arta de a dezvolta armonic ființa umană. [< fr. anthropotechnique]. Vezi definitia »