fâicáv (-vă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. flĭkavŭ (DAR). -Der. fîicăvi, vb. (a se bîlbîi). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

răstáv (răstávuri), s. n. – 1. Distanța între rîndurile a două culturi. – 2. Cheie, pană de tipar. Sl. *rastavŭ de la rastaviti „a separa”, cf. bg. razstav „separare”, sb. stav „distanță între două culturi”, pol. rozstaw „amplasare”. Sensul 2 se datorează asemănării unei culturi cu o compoziție de tipar prin felul de dispunere a materialului. Cf. răstalniță, s. f. (pătuț, targă), probabil datorită separării tăbliilor, cf. sb. rastavnica „care desparte” (Titin). Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »

pârțáv, -ă, adj. (reg.) nervos și repezit. Vezi definitia »

brav (brávă), adv. – Viteaz, îndrăzneț. Fr. brave. – Der. brava, vb., din fr. braver; bravură, s. f., din fr. bravoure, it. bravura; bravo, interj. (foarte bine!, ura!) din it. bravo, în parte prin intermediul fr. bravo, cf. ngr. μπράβο, tc., bg. bravo. Vezi definitia »