TÉRMINUS s.n. invar. 1. (Ist.) Demarcație (stâlp, stelă etc.) care arată limitele, hotarele unui stat, ale unui teritoriu, ale unei jurisdicții etc. 2. Loc, punct etc care marchează sfârșitul, limita extremă. ♦ Ultimul punct al unei linii ferate, de tramvai etc.; stația ultimă; capăt. [< fr., lat. terminus]. Vezi definitia »

NEDISPÚS, -Ă, nedispuși, -se, adj. Care nu este bine dispus, care este supărat, mâhnit. – Ne- + dispus. Vezi definitia »

CÚBITUS s. n. Os lung care, împreună cu radiusul, formează scheletul antebrațului. – Din fr., lat. cubitus. Vezi definitia »

Acidophillus Vezi definitia »

AMĂRĂȘTII DE SUS, com. în jud. Dolj; 4.133 loc. (1991). Vezi definitia »