TUYÁU s.m. (Hipism) Cal pe care cei informați îl consideră ca foarte probabil câștigător al unei curse. [Pron. tüio. / < fr. tuyau]. Vezi definitia »

vreau un cuvant sa inceapa cu pt Vezi definitia »

háu interj. – Redă strigătele de chemare sau de bucurie, ca și lătratul. – Var. hău, hu. Creație expresivă, cf. aui. – Der. hăui (var. hăuli, hăuni, aoli), vb. (a țipa; a chema în gura mare; a cînta; a urla); hăucăi, vb. (a lătra), cf. rut. kaukati; haulă, s. f. (casă mare pustie), numită astfel datorită ecoului pereților săi; haot, s. n. (Munt., zgomot, larmă); hău, s. n. (abis, prăpastie), din pricina ecoului (Cihac, II, 663 și Philippide, Principii, 154 se gîndesc la o posibilă der. din ngr. χάος; DAR consideră etimonul necunoscut; Scriban pornește de la mag. hó „zăpadă”). Vezi definitia »

baubáu (bau-) s. m., art. baubául (-ba-ul), g.-d. lui baubáu / baubáului Vezi definitia »

BAUBÁU s. m. invar. Personaj imaginar cu care se sperie copiii mici. [Var.: babáu s. m. invar., babáua s. f. invar.] – Din bau (repetat). Vezi definitia »