DUCÉSĂ s. f. soția unui duce; femeie care stăpânește un ducat (I). (după fr. duchesse) Vezi definitia »

CATALIZĂ (‹ fr.; {s} gr. katalysis „descompunere”) s. f. Proces fizico-chimic prin care se modifică viteza unei reacții chimice în prezența unui catalizator. Termenul a fost introdus (1836) de J.J. Berzelius.** C. negativă = c. în care viteza de reacție este micșorată de catalizator. C. pozitivă = c. în care viteza de reacție este accelerată de catalizator. C. omogenă = c. în care reactanții și catalizatorul constituie un sistem omogen, format dintr-o singură fază. C. eterogenă = c. în care reactanții și catalizatorul se află în faze diferite. Vezi definitia »

ÎMBIÁLĂ, îmbieli, s. f. (Rar) Îmbiere. [Pr.: -bi-a-] – Din îmbia + suf. -eală. Vezi definitia »

HANTÉLĂ s.f. Greutate din metal de 1-5 kg, compusă din două sfere unite între ele printr-un mâner, folosită pentru gimnastică. [Cf. engl. hantle]. Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ, remanențe, s. f. (în sintagmele) Remanență electrică = stare de polarizare a unui corp electric păstrată de acesta după anularea câmpului electric polarizator extern. Remanență magnetică = stare de magnetizare a unui corp feromagnetic păstrată de acesta după anularea câmpului de magnetizare exterior. – Din fr. rémanence. Vezi definitia »