șperlíță, șperlíțe, s.f. (reg.) fată ușuratică. Vezi definitia »

MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière) Vezi definitia »

CĂRNÍȚĂ, cărnițe, s. f. Diminutiv al lui carne; cărnicică, cărnișoară. – Carne + suf. -iță. Vezi definitia »

hártă (hắrți), s. f. – 1. Reprezentare grafică a suprafeței pămîntului. – 2. (Înv.) Document. – Mr. hartă. Ngr. χάρτις (DAR). Sec. XVII. – Der. hărțulie (var. înv. hărtulie), s. f. (hîrtie, maculatură). Cf. hîrtie. Vezi definitia »

SUPRAFORTĂREÁȚĂ s.f. (și suprafortăreață zburătoare) = avion greu de bombardament, blindat, cu mai multe motoare; superfortăreață. [< fr. superforteresse, după engl. superflyfortress]. Vezi definitia »