ARTROLOGÍE s. f. Ramură a anatomiei care studiază articulațiile. – Din fr. arthrologie. Vezi definitia »

MEMÓRIE, memorii, s. f. 1. Proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor etc. din trecut. ♦ Minte (considerată ca sediu al procesului de memorare). ◊ Loc. adv. Din memorie = din aducere-aminte, pe de rost. 2. Păstrare în amintire, reprezentare mintală, aducere-aminte, amintire. ♦ Amintire pe care posteritatea o păstrează oamenilor iluștri sau evenimentelor de seamă. ◊ Expr. În memoria cuiva (sau a ceva) = în amintirea..., spre aducere-aminte; ca omagiu. 3. Parte a calculatorului electronic în care se înregistrează instrucțiunile, cuvintele, valorile numerice etc. după o codificare prealabilă; memorator (2). – Din lat., it. memoria, fr. mémoire. Vezi definitia »

ALBITORÍE, albitorii, s. f. Secție într-o întreprindere textilă, în care se albesc produsele prin distrugerea pigmenților naturali ai fibrelor. – Din albitor + suf. -ie. Vezi definitia »

OLOGRAFÍE s.f. Act scris în întregime de mâna autorului său. [Gen. -iei. / < fr. olographie]. Vezi definitia »

XANTOCROMÍE s.f. Colorație în galben până la maro a serului sângelui, a unor leziuni sau lichide organice. [Cf. germ. Xanthochromie]. Vezi definitia »