îndrugătúră s.f. (reg.) firul de tort de pe o drugă (fusul de tors). Vezi definitia »

TETRÁDĂ s. f. 1. grupare de patru entități; tetralogie (3). 2. (biol.) grup de patru elemente cromozomiale în timpul meiozei; grupare pătată de microorganisme, rezultată din diviziunea în două planuri a unor coci. 3. (poligr.) format din patru coli. (< fr. tétrade) Vezi definitia »

zidăreásă s. f., g.-d. art. zidărései; pl. zidărése Vezi definitia »

tocálă s.f. (reg.) 1. vorbărie, trăncăneală. 2. om flecar. Vezi definitia »

lișcótă s.f. (reg.) 1. copil neastâmpărat. 2. liotă, ceată de copii zgomotoși. Vezi definitia »