ciobârnác, ciobârnáce, s.n. (reg.) 1. par lung; ciomag mare, gros și lung folosit pentru transportarea căldărilor și hârdaielor. 2. (reg.) ciubăr, hârdău pentru murat varza sau pentru lături. Vezi definitia »

UBÁC s.n. Versant al unui munte expus spre nord, spre umbră. [< fr. ubac, cf. lat. opacus – umbros]. Vezi definitia »

fândác, fândácuri, s.n. (înv.) proiectil de piatră (aruncat cu o mașină specială de luptă). Vezi definitia »

ELEGIÁC, -Ă adj. 1. cu caracter de elegie; elegic. ♦ distih ~ = distih folosit în elegii. ◊ (despre poeți) care compune elegii, opere cu caracter de elegie. 2. trist, jalnic, melancolic, nostalgic. (< fr. élégiaque, lat. elegiacus) Vezi definitia »

tuiác, -ă, tuiáci, -ce, adj. (reg.) aiurit, năuc, tui. Vezi definitia »