Definita cuvantului horcăitură
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horcăitură
pipiloáncă, pipiloánce, s.f. (reg.) copil mic (de fașă). Vezi definitia »
PLÉTORĂ s. f. 1. supraabundență de sânge sau umori în organism. 2. cantitate mare; surplus; exces. (< fr. pléthore) Vezi definitia »
SPIRILÓZĂ s. f. boală provocată de un spiril. (< fr. spirillose) Vezi definitia »
CVÍNTĂ s. f. 1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică. 2. acces prelungit de tuse violentă. (< it. quinta, fr. quinte) Vezi definitia »
SPIROGRÁMĂ s.f. Diagramă obținută la spirograf. [Cf. fr. spirogramme]. Vezi definitia »