Definita cuvantului horitură
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horitură
PARAPARÉZĂ s.f. (Med.) Paralizie incompletă a membrelor inferioare. [Cf. gr. para – lângă, paresis – paralizie]. Vezi definitia »
potícnă, potícne, s.f. (înv.) obstacol, piedică; dispută, scandal. Vezi definitia »
ORIENTALÍSTICĂ s.f. Grup de discipline care studiază istoria, limba și cultura popoarelor orientale. [Pron. -ri-en-, gen. -cii. / cf. germ. Orientalistik]. Vezi definitia »
PARTENOFÍLĂ adj., s.f. (Femeie) care prezintă partenofilie. [< fr. parthénophile]. Vezi definitia »
coțúlă, coțúle, s.f. (reg.) femeie ademenitoare (care te cheamă prin semne); coțușcă. Vezi definitia »