gubáv (gúbavă), adj. – 1. (Înv.) Lepros. – 2. Bubos, plin de bube. – 3. Bolnăvicios. Sl. gąbavŭ „lepros” (Cihac, II, 131; Löwe 32), prin intermediul sb. gubav „rîios” (DAR). – Der. gubăvi, vb. (a se îmbolnăvi de lepră), cf. sb. gubati se; gubăv(en)ie, s. f. (înv., lepră; sifilis; Basar., decrepitudine). Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »

AUTOCLÁV s.n. v. autoclavă. Vezi definitia »

hârcáv, hârcávă, adj. (înv.) bâlbâit, gângav, fâicav. Vezi definitia »

hârcáv (hârcávă), adj. – Bîlbîit, gîngav. Sl. chrakavŭ (DAR). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »