CÍCĂ adv. (Pop. și fam.; cu valoare de verb unipersonal sau impersonal). 1. (precedă o afirmație pusă pe socoteala altora) (Se) spune că... (lumea) zice că..., după cum (se) crede. 2. (Indică un sentiment de mirare sau de îndoială) Dacă poate fi cu putință! auzi! ♦ Nici mai mult, nici mai puțin. Mai mult decât atâta. 3. (Povestitorul admite ce se spune, dar e convins că nu este așa) Chipurile, vorba vine! vorbă să fie! – Din [se zi]ce că. Vezi definitia »

BOCĂNITÚRĂ, bocănituri, s. f. Bocănit; zgomot produs prin lovire repetată cu un obiect tare. – Din bocăni + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

COMPRÉSĂ s. f. bucată de pânză care se aplică pe o parte bolnavă a corpului. (< fr. compresse) Vezi definitia »

valínă s. f., g.-d. art. valínei Vezi definitia »

ANEURÓZĂ s. f. Aneurie. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. aneurose. Vezi definitia »