EJECTÓR s. n. 1. dispozitiv pentru evacuarea unui fluid dintr-un rezervor prin efectul de aspirație și de antrenare a fluidului de către un alt fluid în mișcare. 2. dispozitiv la armele de vânătoare basculante care aruncă din țeavă cartușul percutat. 3. dispozitiv la casete pentru scoaterea casetei. (< fr. éjecteur) Vezi definitia »

ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »

CRONOMETRÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care cronometrează. [< fr. chronométreur]. Vezi definitia »

ȘTUCATÓR s. m. v. stucator. Vezi definitia »

CAPTATÓR, -OÁRE adj. Care captează. // s.n. Dispozitiv tehnic folosit pentru captare. ◊ Captator de curent = dispozitiv montat la capătul unui troleu pentru a face un contact alunecător cu firul aerian. [Cf. fr. captatoire]. Vezi definitia »