TÍMUS s.n. Glandă cu secreție internă așezată în partea inferioară a gâtului și care nu funcționează decât la vârsta tânără, atrofiindu-se la maturitate. [< fr. thymus, cf. gr. thymos – principiu vital]. Vezi definitia »

PROVÍRUS s. n. stare a unor virusuri care cresc cu aceeași viteză ca celula parazitată, fără a o distruge. (< fr. provirus) Vezi definitia »

SOLÍDUS s.n. (Tehn.) Curbă, loc geometric al punctelor care reprezintă terminarea solidificării într-o diagramă de echilibru termic. [< fr. solidus]. Vezi definitia »

VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »

TUS- Element de compunere cu sensul „toți”, „laolaltă”, „împreună”, care, atașat pe lângă numerale cardinale (în special pe lângă „trei” și „patru”), formează numerale colective. Mergeau tuspatru. – Din toți (pl. lui tot). Vezi definitia »