BĂLTOÁCĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoágă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă. Vezi definitia »

SIMÉZĂ s.f. 1. (Arhit.) Mulură la partea de sus a unei cornișe. 2. Panou într-o galerie de tablouri. [< fr. cimaise]. Vezi definitia »

LUCIFERÍNĂ s. f. substanță fotogenă secretată de licurici. (< fr. luciférine) Vezi definitia »

CENZÚRĂ s. f. 1. demnitatea și funcția de cenzor (1). 2. control exercitat de anumite organe ale unui stat asupra publicațiilor, spectacolelor, emisiunilor și, în timp de război, asupra corespondenței trimise prin poștă; organ care exercită acest control. 3. funcție psihologică care, în teoria lui Freud, refulează în inconștient dorințele neconforme cu convențiile sociale. 4. critică, blam public. (< fr. censure, lat. censura) Vezi definitia »

CLOROFILOLÍZĂ s. f. proces de distrugere a clorofilei sub influența unor agenți chimici. (< fr. chlorophyllolyse) Vezi definitia »