Definita cuvantului imperfect
IMPERFÉCT, -Ă, imperfecți, -te, adj. (Adesea adverbial) Lipsit de perfecțiune; cu defecte, cu lipsuri. ◊ Timp imperfect (și substantivat, n.) = timp verbal care aparține modului indicativ și care exprimă o acțiune din trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea. – Din lat. imperfectus. Cf. fr. imparfait.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu imperfect
NECOMPLÉCT, -Ă adj. v. necomplet. Vezi definitia »
ARTEFÁCT s.n. 1. Imagine falsă apărută în preparatele histologice produsă artificial sau datorită unor defecte de fixare ori de colorare. 2. (Cib.) Semnal parazit supus unei informații, în semnificația căreia joacă un rol nul sau negativ. [< fr. artéfact]. Vezi definitia »
INTÁCT, -Ă, intacți, -te, adj. Neatins, neștirbit, întreg; p. ext. (despre ființe) teafăr, nevătămat. – Din fr. intact, lat. intactus. Vezi definitia »
IMPÁCT, impacturi, s. n. 1. (Livr.) Ciocnire a două sau mai multor corpuri. 2. Influență, înrâurire a unei idei, a unei lucrări etc. asupra unei persoane, asupra evenimentelor etc. 3. Șoc; surpriză. – Din fr. impact, lat. impactus. Vezi definitia »
NICT- v. nicta-. Vezi definitia »