HALÓR s. m. muncitor care lucrează la halajul navelor. (< fr. haleur) Vezi definitia »

SALVATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care salvează sau poate salva. [Cf. lat. salvator]. Vezi definitia »

căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi). Vezi definitia »

susușór, adv. (pop.) aproape sus, puțin sus. Vezi definitia »

cartofór (cartofóri), s. m. – Trișor. Ngr. ϰαρτοφόρος (Gáldi 158). Vezi definitia »