Definita cuvantului indicativ
INDICATÍV, -Ă, indicativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) Care indică, care îndrumă. 2. Adj. (Gram.; în sintagma) Mod indicativ (și substantivat, n.) = mod personal care exprimă, de obicei, o acțiune prezentată de către vorbitor ca reală. 3. S. n. Tot ceea ce servește pentru a indica ceva. 4. S. n. Denumire convențională atribuită unităților militare, comandanților și unor ofițeri din statele-majore în scopul păstrării secretului și pentru a nu fi recunoscute de inamic. 5. S. n. Semnal de identificare la începutul sau sfârșitul programului (de radio și de televiziune). ◊ Indicativ de apel = apelativ convențional format din litere sau cifre al unei stații de radioemisie care permite ca aceasta să fie distinsă de alte stații sau să fie chemată. – Din fr. indicatif, lat. indicatiws.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu indicativ
CONDENSÍV, -Ă adj. care condensează, care rezumă. (< condensa + -iv) Vezi definitia »
IMPULSÍV, -Ă, impulsivi, -e, adj. Care este înclinat să acționeze sub influența primului impuls; violent, nestăpânit, nestăvilit. – Din fr. impulsif. Vezi definitia »
REZOLUTÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care micșorează o inflamație, o obturare. (< fr. résolutif) Vezi definitia »
HOMOAFECTÍV, -Ă, homoafectivi, -e, s. m. și f. Persoană a cărei orientare afectivă determină atracția sufletească și sexuală față de un partener de același gen; gay. – Homo + afectiv. Vezi definitia »
INCISÍV1 s. m. cei patru dinți din față care taie alimentele. (< it. incisive) Vezi definitia »