CONSTERNÁNT, -Ă adj. care provoacă consternare. (< fr. consternant) Vezi definitia »

STRIDÉNT, -Ă, stridenți, -te, adj. 1. (Despre sunete; adesea adverbial) Care este ascuțit și puternic, pătrunzător; lipsit de armonie, neplăcut la auz. ♦ P. gener. Neplăcut, supărător; șocant, izbitor. 2. (Despre culori) Care nu este în armonie cu culorile înconjurătoare; prea aprins, prea viu, bătător la ochi; țipător. – Din fr. strident, lat. stridens, -ntis. Vezi definitia »

ANTIDECAPÁNT s. n. substanță pentru delimitarea întinderii suprafeței de lipire dintre două piese metalice. (< anti- + decapant) Vezi definitia »

URTICÁNT, -Ă, urticanți, -te, adj. Care urzică, pișcă; usturător. – Din fr. urticant. Vezi definitia »

INCLEMÉNT, -Ă, inclemenți, -te, adj. (Livr.) Neiertător. – Din fr. inclément. Vezi definitia »