Definita cuvantului ingredient
INGREDIENT, ingrediente, s. n. Substanță care intră ca accesoriu în compoziția unui medicament, a unui aliment etc., fie pentru a-i conferi anumite calități, ca material de umplutură într-un produs etc.; ingrediență. [Pr.: -di-ent] – Din fr. ingrédient.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ingredient
MAGNETIZÁNT, -Ă adj. 1. care are puterea de a magnetiza. 2. (fig.) fascinant. (< fr. magnétisant) Vezi definitia »
CONSIMȚĂMẤNT, consimțăminte, consimțămínte s. n. Încuviințare, aprobare, asentiment. ♦ Adeziune nesilită, aderare de bunăvoie la ceva. [Var.: (rar) consimțimấnt s. n.] – Consimți + suf. -ământ (după fr. consentement). Vezi definitia »
VIBRÁNT, -Ă vibranți, -te, adj. 1. Care vibrează, vibrator; p. ext. care produce sunete. ◊ Consoană vibrantă (și substantivat, f.) = consoană lichidă (3) care se realizează printr-o succesiune rapidă de închideri și deschideri ale canalului fonator, determinată de vibrarea părții superioare a glotei, a uvulei, a vălului palatin sau a vârfului limbii. 2. Fig. Care exprimă, trădează sau produce o emoție puternică; emoționant, impresionant, patetic. – Din fr. vibrant. Vezi definitia »
NECOMBATÁNT, -Ă adj., s.m. (Cel) care nu ia parte efectivă la luptă. [< ne- + combatant, după fr. non-combattant]. Vezi definitia »
CAMPAMÉNT s.n. Staționare într-un loc (plat), în corturi, a unei unități militare sau (p. ext.) a unor turiști, vânători etc. ♦ Loc unde s-a instalat o unitate militară în corturi. ♦ Materiale folosite pentru o asemenea operație militară. [< fr. campement]. Vezi definitia »