Definita cuvantului instrucție
INSTRÚCȚIE s. f. 1. Ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale; învățătură; învățământ; instrucțiune (2). 2. Pregătire a ostașilor în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Jur.) Activitate de cercetare a cauzelor penale. ◊ Judecător de instrucție = (în unele țări) magistrat însărcinat cu cercetarea cauzelor penale. – Din fr. instruction.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrucție
PERSCRUTÁȚIE s. f. cercetare, scrutare profundă, serioasă. (< fr. perscrutation) Vezi definitia »
ASTROSPECTROSCOPÍE s.f. Cercetarea spectrelor aștrilor pentru a deduce componența și stările fizice ale acestora. [Gen. -iei. / < fr. astrospectroscopie]. Vezi definitia »
trantavéie s.f. pl. (reg.) boarfe, catrafuse; ustensilele războiului de țesut. Vezi definitia »
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază bacteriile. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologie. Vezi definitia »
EPIFITÍE s. f. boală care atacă diverse plante din același loc. (< fr. épiphytie) Vezi definitia »