EXTRAVERSIÚNE s. f. 1. înclinație psihologică deosebită către lucrurile din afara eului propriu, către ambianța socială. ◊ orientare a libidoului în afara propriei persoane. 2. revărsare în afară a unui organ cavitar. (< fr. extraversion) Vezi definitia »

EXPROPRIAȚIÚNE s.f. v. expropriație. Vezi definitia »

NOȚIÚNE s. f. 1. formă a cunoașterii raționale care denumește o clasă de obiecte cu însușiri esențiale comune. 2. cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (pl.) cunoștințe, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc. (< fr. notion, lat. notio) Vezi definitia »

compasiune Vezi definitia »

SESIÚNE s. f. perioadă de timp în care membrii unui organ reprezentativ, ai unui for științific sau a unei organizații internaționale se întrunesc în ședințe de lucru pentru comunicări; (p. ext.) ședințele ținute. ♦ ~ de examene = perioadă de timp în care au loc examene. (< fr. session, lat. sessio) Vezi definitia »