paraleásă, paralése, s.f. (înv. și reg.) 1. oală mică. 2. toartă. Vezi definitia »

COLÚMNĂ, columne, s. f. Monument în formă de coloană izolată, ridicat (în antichitate) spre a comemora un eveniment important. – Din lat. columna. Vezi definitia »

DIALINGVÍSTICĂ s. f. Ramură a lingvisticii care studiază elementele lingvistice care, aparent, nu pot fi sistematizate după principii formale. [Pr.: di-a-] – Din engl. dialinguistics. Vezi definitia »

GÂDILITÚRĂ, gâdilituri, s. f. V. gâdilătură. Vezi definitia »

ANADIPLÓZĂ s.f. (Lit.) Procedeu stilistic care constă în a începe o frază cu cuvântul sau cu cuvintele de la sfârșitul frazei precedente; geminație, reduplicație. [< fr. anadiplose, cf. lat., gr. anadiplosis < gr. ana – din nou, diplosis – dublare]. Vezi definitia »