MĂTĂCÍNĂ, mătăcine, s. f. Numele a două plante erbacee aromatice: a) plantă meliferă, originară din Siberia, cu frunze lanceolate și cu flori albastre sau albe, cultivată ca plantă ornamentală și pentru florile ei bogate în nectar (Dracocephalum moldavica); b) roiniță². [Var.: mătăciúne s. f.] – Din bg. maticina, scr. matočina. Vezi definitia »

HEMIPARÉZĂ, hemipareze, s. f. Diminuare a forței, vitezei și amplitudinii mișcărilor voluntare într-una din jumătățile corpului, din motive organice sau funcționale. – Din fr. hémiparésie (după pareză). Vezi definitia »

hăciúgă s.f. (reg.) desiș (de fag, de brad), hățiș, boroagă. Vezi definitia »

BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală. Vezi definitia »

COPÉICĂ, copéici, s. f. Moneda divizionară cu valoarea unei sutimi dintr-o rublă sau grivnă. (din rus. kopeĩka < rus. medie kopeika (probab. > ucr. kopiyka) < kopie = suliță (după reprezentarea unui călăreț înarmat cu o suliță de pe monezile bătute la Moscova, după cucerirea Novgorodului în 1478)) [et. AHDEL] Vezi definitia »