cel ce nu consuma nici un fel de produs de provenienta animala si decide sa nu aiba relatii intime cu parteneri non-vegani despre care spune ca au trupul compus din resturi de animale moarte Vezi definitia »

APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel. Vezi definitia »

ENTEROHEPATOCÉL s. n. hernie ombilicală congenitală a ficatului și a intestinului. (< fr. entéro-hepatocèle) Vezi definitia »

făurél, făuréi, s.m. (reg., înv.) tânăr fierar (făurar). Vezi definitia »

CAPITÉL s. n. partea superioară a unei coloane, a unui pilastru, pe care se sprijină arhitrava. (< it. capitello, lat. capitellum) Vezi definitia »