OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. Vezi definitia »

ADNOTAȚIÚNE s.f. v. adnotație. Vezi definitia »

a pune (pe cineva) la popreală expr. (pop.) a aresta, a ține la arest; a băga la închisoare. Vezi definitia »

HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo) Vezi definitia »

DEZILUZIÚNE s.f. v. deziluzie. Vezi definitia »