URÂCIÚNE, urâciuni, s. f. 1. Ființă cu înfățișare respingătoare; monstru, pocitanie, pocitură. 2. (Înv. și reg.) Urâțenie (1). [Var.: uriciúne s. f.] – Urî + suf. -ciune. Vezi definitia »

INSTRUCȚIÚNE, instrucțiuni, s. f. 1. Indicație dată cuiva cu privire la îndeplinirea unui lucru. 2. Instrucție (1). 3. (La pl.) Îndrumări date de către conducerea unui organ ierarhic superior organelor administrative în subordine; textul sau broșura care cuprinde aceste îndrumări. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. instruction, lat. instructio, -onis. Vezi definitia »

IMAGINAȚIÚNE s.f. v. imaginație. Vezi definitia »

ESCEPȚIÚNE s.f. v. excepție. Vezi definitia »

preaînțelepciúne, s.f. (înv.) înțelepciune foarte mare, deosebită (a divinității). Vezi definitia »