VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

OVĂSCIÓR subst. Plantă erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, cultivată pentru nutreț (Arrhenatherum ciatius). – Ovăs + suf. -cior. Vezi definitia »

MICROGENERATÓR s.n. Generator de dimensiuni reduse. [Cf. fr. microgénérateur]. Vezi definitia »

ambelor Vezi definitia »

jambór, jambóri, s.m. (reg.) popic de lemn de 15 cm lung cu care se joacă copiii. Vezi definitia »