vărsătór adj. m., pl. vărsătóri; f. sg. și pl. vărsătoáre Vezi definitia »

MINÓR, -Ă, minori, -e. adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu a împlinit încă vârsta la care își poate exercita toate drepturile. 2. Lipsit de importanță, neînsemnat, secundar; p. ext. șters, slab. 3. (Muz.; în sintagmele) Mod minor = mod a cărui gamă are la bază o terță mică. Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.; în sintagmele) Termen minor = termen care servește de subiect concluziei unui silogism. Premisă minoră = premisă care conține termenul minor al silogismului. – Din fr. mineur, lat. minor. Vezi definitia »

GLOSATÓR, -OÁRE s.m. și f. Autor de glose (1); (p. ext.) Comentator. [Cf. fr. glossateur]. Vezi definitia »

EXCÉLSIOR adv. mai sus. (< lat. excelsior) Vezi definitia »

NĂLUCITÓR, -OÁRE, nălucitori, -oare, adj. (Rar) Care uimește (prin frumusețe, strălucire etc.); încântător, fermecător. – Năluci + suf. -tor. Vezi definitia »