Definita cuvantului împuternicit
ÎMPUTERNICÍT, -Ă, împuterniciți, -te, s. m. și f. Persoană autorizată a săvârși ceva în numele altcuiva; mandatar. – V. împuternici.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împuternicit
ASERVÍT, -Ă, aserviți, -te, adj. (Despre un popor, o țară) Subjugat, înrobit. – V. aservi. Vezi definitia »
ZIMȚUÍT, -Ă, zimțuiți, -te, adj. Cu zimți; crestat, zimțat. – V. zimțui. Vezi definitia »
CLOCÍT1 s. n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci. Vezi definitia »
ÎMPÂNZÍT, -Ă, împânziți, -te, adj. (Despre ochi, privire) Care a devenit tulbure; care și-a pierdut claritatea; împăienjenit. ♦ Fig. (Despre o mulțime) Răspândit pe o mare întindere. – V. împânzi. Vezi definitia »
ZINCÍT s.n. Oxid natural de zinc. [< fr. zincite]. Vezi definitia »