arhimandrít (arhimandríți), s. m. – Călugăr ortodox cu slujbă înaltă pe lîngă un episcop; adesea este și stareț al unei mănăstiri. Ngr. ἀρχιμανδρίτης, de la μάνδρα „mănăstire” în parte prin intermediul sl. archimandritŭ (Murnu 7). – Der. arhimandrie, s. f. (titlu de arhimandrit), din ngr. ἀρχιμανδρεία. Vezi definitia »

XEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care crește în medii uscate. [< fr. xérophyte, cf. gr. xeros – uscat, phyton – plantă]. Vezi definitia »

NEDEFINÍT, -Ă adj. Care nu este definit; indefinit; vag. ♦ (Gram.) Nehotărât. [< ne- + definit]. Vezi definitia »

FÂSTÂCÍT, -Ă, fâstâciți, -te, adj. Tulburat, zăpăcit; intimidat. – V. fâstâci. Vezi definitia »

COTĂRÍT¹, cotărituri, s. n. Faptul de a cotări. – V. cotări. Vezi definitia »