Definita cuvantului început
ÎNCEPÚT, începuturi, s. n. 1. Faptul de a (se) începe; începere. 2. Punct de plecare, moment inițial; parte care începe sau cu care se începe ceva. ◊ Loc. adv. De la (bun) început = din primele momente, din capul locului. De la (sau pe la, dintru ori întru) început = în (sau din) momentul inițial; din capul locului, din prima clipă. 3. (Înv.) Obârșie, origine, începătură. – V. începe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu început
OCCIPÚT s.n. Partea posterioară și inferioară a craniului, care se leagă de vertebrele gâtului. [Pron. oc-ci-. / < fr., lat. occiput]. Vezi definitia »
DISOLÚT, -Ă adj. Decăzut, dezmățat, corupt. [< fr. dissolu]. Vezi definitia »
BARBÚT s. n. Joc de noroc cu zaruri. – Tc. barbut. Vezi definitia »
cáut (-tă), adj. – Precaut, prudent. Lat. cautus (sec. XIX). Este latinism, folosit rar de vreun scriitor trans. – Der. cautelă, s. f. (grijă, precauție); cauțiune, s. f. (sumă de bani depusă ca garanție); cauționa, vb. (a garanta, a plăti cauțiune); cauționament, s. n. (garanție); cauționar, s. m. (garant), toate din fr. Vezi definitia »
HIDRONAÚT s. m. pilot de submarin sau de batiscaf. (< amer. hydronaut) Vezi definitia »