proorátec (-că), adj. – Cu darul profeției. Ngr. προορατιϰός (Bogrea, Dacor., III, 735). Cuvînt rar, înv., folosit de Cantemir. Vezi definitia »

grec (gréci), s. m. – Persoană care face parte din populația Greciei. – Mr. grec. Lat. Graecus (Pușcariu 733; REW 3832), cf. it. greco, fr. grec, sp. griego. Apare din sec. XVI. – Der. grecesc, adj. (grec); greacă, s. f. (rar, grecoaică); grecoaică, s. f. (femeie din Grecia); grecotei, s. m. (grec, termen depreciativ); grecoman, s. m. (grec, termen depreciativ); grecie, s. f. (înv., limba greacă); grecește, adv. (în greacă; asemeni grecilor); grecism, s. n.; greciza, vb., din fr. greco-, în comp. ca greco-oriental, greco-român (grec; ortodox). Vezi definitia »

cefléc, ceflécuri, s.n. (reg.) o pătrime de vadră. Vezi definitia »

DEMISÉC adj. inv. (despre vinuri) cu gust intermediar între dulce și sec. (< fr. demi-sec) Vezi definitia »

zevzéc adj. m., pl. zevzéci; f. zevzeácă, pl. zevzéce Vezi definitia »